Persecuted Christians in RomaniaCreștinii prigoniți din România

Night of New Year, 1948

Traian Dorz — Lord’s Army, inside the Romanian Orthodox ChurchTraian Dorz — Oastea Domnului, înăuntrul Bisericii Ortodoxe Române

The movement’s own chronology places him already under arrest at Beiuș that night. He was held, without a trial in that stretch, at Oradea and Gherla until the end of 1950. Manuscripts and books were taken from the house. The same chronology records a new arrest on 25 December 1952, a 1959 sentence of 16 years of hard labor, and a 1982 sentence of two years at Satu Mare for writing, recording, and spreading unauthorized religious material. In 1948 the state treated the Lord’s Army as an illegal sect, although it stood inside the Orthodox Church.

Cronologia mișcării îl pune deja în arest la Beiuș, în noaptea aceea. A stat, fără proces în bucata aceea, la Oradea și la Gherla, pînă la sfîrșitul lui 1950. Din casă i s-au luat manuscrisele și cărțile. Aceeași cronologie înregistrează o nouă arestare la 25 decembrie 1952, o condamnare în 1959 la 16 ani de muncă silnică, și o condamnare în 1982 la doi ani la Satu Mare, pentru scrierea, înregistrarea și difuzarea de materiale religioase neautorizate. În 1948 statul a tratat Oastea Domnului ca pe o sectă ilegală, deși stătea înăuntrul Bisericii Ortodoxe.

oasteadomnuluimedia.ro/traian-dorz

29 February 1948

Richard Wurmbrand — Romanian Lutheran pastorRichard Wurmbrand — pastor luteran

Arrested in Bucharest on Sunday, 29 February 1948, on the way to the morning service at the church he pastored. The Romanian Wikipedia records the two stretches of detention as 1948–1956 and 1959–1964, and the release in 1964. Sentence numbers in the biographies do not all match. This row keeps the arrest, the two stretches, and the 1964 release. Florentin Clipa’s panel gives him 14 years in the prisons, then the mission he founded, later called Voice of the Martyrs. The 14 years are his figure.

Arestat la București, duminică, 29 februarie 1948, în drum spre slujba de dimineață, la biserica pe care o păstorea. Wikipedia în română înregistrează cele două bucăți de detenție, 1948–1956 și 1959–1964, și eliberarea în 1964. Cifrele pedepsei nu se potrivesc în toate biografiile. Rîndul ține arestarea, cele două bucăți și eliberarea din 1964. Panoul lui Florentin Clipa îi dă 14 ani în temnițe, apoi misiunea pe care a întemeiat-o, rămasă cu numele Vocea Martirilor. Cei 14 ani sînt cifra lui.

Wikipedia, Richard Wurmbrand · Clipa, partea 3

17 July 1948 · 3 August 1948 · 4 August 1948

The law over every denominationLegea peste orice confesiune

A CNSAS research journal records the denunciation of the concordat with the Holy See on 17 July 1948, decree-law 176 of 3 August 1948 on education, decree-law 177 of 4 August 1948 on the general regime of religious cults, and decree 178 of 14 August 1948 on the Ministry of Cults. From that summer, a recognized cult lived under the ministry. Worship outside the approved frame was punished. The row covers Baptists, Pentecostals, Adventists, Reformed, Unitarians, and Brethren as communities, before each name has its own page.

O revistă de cercetare a CNSAS înregistrează denunțarea concordatului cu Sfîntul Scaun la 17 iulie 1948, decretul-lege 176 din 3 august 1948 pentru învățămînt, decretul-lege 177 din 4 august 1948 pentru regimul general al cultelor, și decretul 178 din 14 august 1948 pentru Ministerul Cultelor. Din vara aceea, un cult recunoscut trăia sub minister. Cultul din afara cadrului aprobat era pedepsit. Rîndul acoperă baptiștii, penticostalii, adventiștii, reformații, unitarienii și creștinii după Evanghelie ca comunități, pînă cînd fiecare nume are pagina lui.

Caiete CNSAS, nr. 11–12, 2013

27–29 October 1948 · Decree 358/1948

The Romanian Church United with Rome, Greek CatholicBiserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică

On 27, 28, and 29 October 1948 the Securitate arrested the Greek Catholic bishops, one after another. At the start of December 1948, Decree 358 declared that the central and statutory bodies of the cult ceased to exist. The property, except that of the former parishes, went to the Romanian state. The church stayed outside the law for four decades. On 2 June 2019, at Blaj, Pope Francis beatified seven bishops of this persecution: Vasile Aftenie, Valeriu Traian Frențiu, Ioan Suciu, Ioan Bălan, Alexandru Rusu, Iuliu Hossu, and Tit Liviu Chinezu. After December 1989 the cult was recognized again.

La 27, 28 și 29 octombrie 1948 Securitatea i-a arestat pe episcopii greco-catolici, unul după altul. La începutul lui decembrie 1948, Decretul 358 a spus că organizațiile centrale și statutare ale cultului încetează să mai existe. Averea, afară de cea a fostelor parohii, a revenit statului român. Biserica a rămas în afara legii patru decenii. La 2 iunie 2019, la Blaj, papa Francisc i-a proclamat fericiți pe șapte episcopi ai acestei prigoane: Vasile Aftenie, Valeriu Traian Frențiu, Ioan Suciu, Ioan Bălan, Alexandru Rusu, Iuliu Hossu și Tit Liviu Chinezu. După decembrie 1989 cultul a fost recunoscut din nou.

Informația Zilei, 28 October 2026

21 June 1949 · 26 June 1949

Áron Márton and Anton Durcovici — Roman Catholic bishopsÁron Márton și Anton Durcovici — episcopi romano-catolici

The same CNSAS journal records the arrest of Áron Márton, bishop of Alba Iulia, on 21 June 1949, and of Anton Durcovici on 26 June 1949. They were the two Roman Catholic bishops the state still recognized. Márton was taken while traveling to Bucharest on a government invitation.

Aceeași revistă CNSAS înregistrează arestarea lui Áron Márton, episcopul de Alba Iulia, la 21 iunie 1949, și pe cea a lui Anton Durcovici, la 26 iunie 1949. Erau cei doi episcopi romano-catolici pe care statul încă îi recunoștea. Márton a fost luat în drum spre București, pe o invitație a guvernului.

Caiete CNSAS, nr. 11–12, 2013

25 February 1958 · 14 June 1958 · sentence 8 November 1958

The Burning Bush — Orthodox monks and laymenRugul Aprins — călugări și mireni ortodocși

IICCMER records the arrest of Father Adrian Făgețeanu on 25 February 1958, then the larger group on 14 June 1958: Alexandru Teodorescu (Sandu Tudor, later Father Daniil), Benedict Ghiuș, Roman Braga, Sofian Boghiu, Felix Dubneac, Arsenie Papacioc, Alexandru Mironescu, Gheorghe Vasâi, and Șerban Mironescu. Vasile Voiculescu and Gheorghe Dabija were arrested on 5 August, and Dumitru Stăniloae on 4 September. The military court sentenced the group on 8 November 1958 for plotting against the social order. Sandu Tudor received 25 years of hard labor. IICCMER notes that he died in detention at Aiud in November 1962.

IICCMER înregistrează arestarea părintelui Adrian Făgețeanu la 25 februarie 1958, apoi grupul mai mare la 14 iunie 1958: Alexandru Teodorescu (Sandu Tudor, mai tîrziu părintele Daniil), Benedict Ghiuș, Roman Braga, Sofian Boghiu, Felix Dubneac, Arsenie Papacioc, Alexandru Mironescu, Gheorghe Vasâi și Șerban Mironescu. Vasile Voiculescu și Gheorghe Dabija au fost arestați la 5 august, iar Dumitru Stăniloae la 4 septembrie. Tribunalul militar a condamnat grupul la 8 noiembrie 1958 pentru uneltire contra ordinii sociale. Sandu Tudor a primit 25 de ani de muncă silnică. IICCMER notează că a murit în detenție la Aiud, în noiembrie 1962.

IICCMER, «Rugul Aprins»

18/19 October 1980 · taken 31 October 1980 · sentence 10 January 1981

Hofman Gheorghe — Christians according to the Gospel, RădăuțiHofman Gheorghe — creștini după Evanghelie, Rădăuți

The public Hofman Fund page records Canalul-80. On the night of 18/19 October 1980 a routine checkpoint at Suceava stopped two cars with Alba plates. The sacks held Russian Bibles from Karlsruhe. The public map counts, at that checkpoint, 7 sacks, 576 Russian Bibles, 167 brochures, and 40 cassettes. Gheorghe Hofman, a mechanic from Rădăuți, was not taken that night. He was taken on 31 October. The page states the sentence as one year and six months, at Botoșani. The working transcription dates that sentence to 10 January 1981. The appeal was rejected on 31 January 1981, penal decision no. 49 of the Suceava County Tribunal, file 161/1981. The certified copy is still requested at CNSAS, file P 2551/2026. The state wrote foreign currency and printed matter without authorization. It did not write “Bible smuggling.” The surveillance file is DUI no. 1782, cover name EVANGHELISTUL. On the public map, that file’s transcription opens on 3 April 1982, after the sentence. Dorin Dobrincu, in Omul evanghelic (Polirom, Iași, 2018), p. 177, writes the name “Gheorghe Hoffman” among the five people arrested in Canalul-80. The homepage says five people were judged. Florentin Clipa’s panel tells the same case in parts 7 and 8. His opening line dates the trial to 10 January 1980, and the title dates it to 10 January 1981. The Hofman Fund note on his page keeps 10 January 1981 for the sentence in the family file. His term for the group runs from three years down to one year and six months. That range stays his. This row stays with the file.

Pagina publică Hofman Fund ține Canalul-80. În noaptea de 18/19 octombrie 1980 un filtru de rînd la Suceava a oprit două mașini cu numere de Alba. Sacii aveau Biblii rusești din Karlsruhe. Harta publică numără, la filtru, 7 saci, 576 de Biblii rusești, 167 de broșuri și 40 de casete. Hofman Gheorghe, mecanic din Rădăuți, nu a fost luat în noaptea aceea. A fost luat la 31 octombrie. Pagina dă sentința: un an și șase luni, la Botoșani. Transcrierea de lucru pune sentința la 10 ianuarie 1981. Recursul a fost respins la 31 ianuarie 1981, Decizia penală nr. 49 a Tribunalului Județean Suceava, dosar 161/1981. Copia certificată se cere încă la CNSAS, dosar P 2551/2026. Statul a scris valută și imprimate fără autorizație. Nu a scris „trafic de Biblii.” Dosarul de urmărire e DUI nr. 1782, nume conspirativ EVANGHELISTUL. Pe harta publică, transcrierea dosarului se deschide la 3 aprilie 1982, după sentință. Dorin Dobrincu, în Omul evanghelic (Polirom, Iași, 2018), p. 177, scrie numele „Gheorghe Hoffman” între cei cinci arestați la Canalul-80. Pagina de start spune că cinci oameni au fost judecați. Panoul lui Florentin Clipa spune același caz în părțile 7 și 8. Fraza lui de început pune procesul la 10 ianuarie 1980, iar titlul îl pune la 10 ianuarie 1981. Nota Hofman Fund de pe pagina lui ține 10 ianuarie 1981 pentru sentința din dosarul familiei. Termenul lui, pentru grup, merge de la trei ani pînă la un an și șase luni. Intervalul rămîne al lui. Rîndul acesta rămîne cu dosarul.

hofmanfund.org · harta Canalul-80 · Dobrincu, Omul evanghelic, 2018 · Clipa, partea 7 · partea 8

Canalul-80 · four years in the cited study · pardon 22 August 1981

Paul Gross — named with the Canalul-80 arrestsPaul Gross — numit între arestările de la Canalul-80

The same Hofman Fund page cites Dorin Dobrincu, Omul evanghelic, Polirom, Iași, 2018, p. 178. The book assigns four years, and the pardon of 22 August 1981, to Paul Gross. The page says that four-year figure is one of the five, and that Hofman’s sentence in the file stays one year and six months. The passage cites Elis Neagoe-Pleșa and Liviu Pleșa, in Adrian Nicolae Petcu (ed.), Partidul, Securitatea și cultele, 1945–1989, Editura Nemira, Bucharest, 2005, pp. 379–381.

Aceeași pagină Hofman Fund îl citează pe Dorin Dobrincu, Omul evanghelic, Polirom, Iași, 2018, p. 178. Cartea îi dă lui Paul Gross patru ani și grațierea din 22 august 1981. Pagina spune că cifra de patru ani e a unuia din cei cinci, și că sentința lui Hofman, în dosar, rămîne un an și șase luni. Pasajul îi citează pe Elis Neagoe-Pleșa și pe Liviu Pleșa, în Adrian Nicolae Petcu (coord.), Partidul, Securitatea și cultele, 1945–1989, Editura Nemira, București, 2005, pp. 379–381.

hofmanfund.org · Dobrincu, Omul evanghelic, 2018

23 August 1944 · 6 March 1945 · 30 December 1947 · 1948

The frame, in Clipa’s wordsCadrul, în cuvintele lui Clipa

Clipa writes that the Romanian Communist Party grew after 23 August 1944 with the Soviet troops in the country. On 6 March 1945, under pressure from Moscow, Petru Groza imposed a government. He writes that the November 1946 elections were falsified, and that on 30 December 1947 King Michael I was forced to abdicate by Petru Groza and Gheorghe Gh. Dej. The monarchy was abolished and the Romanian People’s Republic was declared. In 1948 the new constitution legalized the regime. From the start, he writes, the regime took up Lenin’s atheism and the dialectical materialism of Marx and Engels. Clergy were isolated, Christians were mocked, and then the persecution began. Christianity was tolerated as a relic meant to disappear. Printing and distributing Bibles and Christian literature was opposed, discouraged, and at times destroyed. He writes that a foreigner at the border of that Romania was asked about drugs, weapons, or Bibles.

Clipa scrie că Partidul Comunist Român a crescut după 23 august 1944, cu trupele sovietice din țară. La 6 martie 1945, sub presiunea Moscovei, Petru Groza a impus un guvern. Scrie că alegerile din noiembrie 1946 au fost falsificate, și că la 30 decembrie 1947 regele Mihai I a fost silit să abdice de Petru Groza și de Gheorghe Gh. Dej. Monarhia a fost desființată, iar Republica Populară Română a fost declarată. În 1948 noua constituție a legalizat regimul. De la început, scrie el, regimul a luat ateismul lui Lenin și materialismul dialectic al lui Marx și Engels. Clerul a fost izolat, creștinii au fost batjocoriți, și apoi a început prigoana. Creștinismul era tolerat ca o relicvă menită să dispară. Tipărirea și răspîndirea de Biblii și de literatură creștină erau împiedicate, descurajate, și uneori distruse. Scrie că un străin, la granița României de atunci, era întrebat de droguri, de arme sau de Biblii.

Florentin Clipa, partea 1

Early 1980s · letter May 1984 · on sale from February 1985

Twenty thousand Bibles for the Reformed Church in TransylvaniaDouăzeci de mii de Biblii pentru Biserica Reformată din Transilvania

Clipa, citing Radu Ioanid, Securitatea și vânzarea evreilor, writes that Nicolae Ceaușescu ordered the destruction of 20,000 Bibles that had come from the United States. He writes the name “World Reform Aliance” as Ioanid’s account gives it: the Romanian government allowed that body to ship 20,000 Bibles to the Reformed Church in Transylvania at the start of the 1980s. He writes that nobody still knows how many reached the parishioners. The undistributed copies went to the pulp and paper mills at Galați, Brăila, and Bistrița, were recycled into toilet paper, and began to be sold in state shops from February 1985. He also records a May 1984 letter from 190 members of the U.S. House Human Rights Caucus, and that in June 1984 The New York Times and the Wall Street Journal wrote of Bible verses on some toilet-paper rolls.

Clipa, citîndu-l pe Radu Ioanid, Securitatea și vânzarea evreilor, scrie că Nicolae Ceaușescu a poruncit distrugerea a 20.000 de Biblii venite din Statele Unite. Scrie numele „World Reform Aliance” așa cum îl dă relatarea lui Ioanid: guvernul român a îngăduit acelui organism să trimită 20.000 de Biblii Bisericii Reformate din Transilvania la începutul anilor 1980. Scrie că nimeni nu mai știe cîte au ajuns la enoriași. Exemplarele nedistribuite au ajuns la fabricile de celuloză și hîrtie din Galați, Brăila și Bistrița, au fost reciclate în hîrtie igienică și au început să se vîndă în magazinele de stat din februarie 1985. Mai înregistrează o scrisoare din mai 1984, de la 190 de membri ai unui caucus pentru drepturile omului din Camera Reprezentanților a Statelor Unite, și că în iunie 1984 The New York Times și Wall Street Journal au scris despre versete biblice pe unele role de hîrtie igienică.

Florentin Clipa, partea 1, după Radu Ioanid

Around 1955 · Romania around 1957–1958 · the 1970s

Brother Andrew and Dick LangeveldBrother Andrew și Dick Langeveld

Clipa writes that Brother Andrew, Andrew van der Bijl, called God’s smuggler, began clandestine Bible distribution around 1955. He reached Romania around 1957–1958 with Bibles hidden in his Volkswagen, and later founded Open Doors. Dick Langeveld, another Dutch Christian, joined that work inside Open Doors, came many times with Bibles from the 1970s, and Clipa writes that he kept coming after Romania regained its freedom.

Clipa scrie că Brother Andrew, Andrew van der Bijl, numit Contrabandistul lui Dumnezeu, a început distribuirea clandestină de Biblii în jurul anului 1955. A ajuns în România în jurul anilor 1957–1958, cu Biblii ascunse în Volkswagen, și mai tîrziu a întemeiat Open Doors. Dick Langeveld, un alt creștin olandez, a intrat în lucrarea aceasta în Open Doors, a venit de multe ori cu Biblii din anii 1970, și Clipa scrie că a continuat să vină și după ce România și-a recăpătat libertatea.

Florentin Clipa, partea 2

Born 30 September 1923 · France 1948 · parcels 1961–1967

Ieremia Hodoroabă — Romanian Baptist pastorIeremia Hodoroabă — pastor baptist

Clipa writes that Ieremia Hodoroabă was born on 30 September 1923 in Pătrăuții de Jos, in northern Bukovina. In 1948 he emigrated to France, married a French believer, and for many years, besides pastoring the Romanian Baptist church in Paris, had a Christian program on Trans World Radio from Monte Carlo. He founded the publishing house Glasul Îndrumătorului Creștin, printed and sent Christian literature in secret, and helped believers in Romania with thousands of Bibles. Many went by post in 1961–1967. Clipa writes that some were returned.

Clipa scrie că Ieremia Hodoroabă s-a născut la 30 septembrie 1923 în Pătrăuții de Jos, în Bucovina de Nord. În 1948 a emigrat în Franța, s-a căsătorit cu o credincioasă franceză și, mulți ani, pe lîngă slujirea de pastor al bisericii baptiste române din Paris, a avut o emisiune creștină la Trans World Radio, din Monte Carlo. A înființat editura Glasul Îndrumătorului Creștin, a publicat și a expediat literatură creștină în clandestinitate și a ajutat credincioșii din România cu mii de Biblii. Multe au plecat prin poștă în 1961–1967. Clipa scrie că o parte au fost returnate.

Florentin Clipa, partea 4

The 1960s · seminar 1968 · left in 1971

Vladimir Caravan, also the name Iosif WartenVladimir Caravan, și numele Iosif Warten

Clipa writes that Vladimir Caravan, known by the name Iosif Warten, was born on 7 April 1933 in Hotin, in the USSR. In the 1960s his clandestine network translated, copied, and distributed Christian literature the regime forbade. He writes that the network was supported by Underground Evangelism in the United States and by the organization whose name he spells “Hilfe fur die martirer kirche,” in Germany, led by Richard Wurmbrand. Caravan attended that organization’s seminar in Poland in 1968. Clipa writes that he fled in 1971 after learning of a penal file in which he was sentenced to three years. He settled in Switzerland and worked for years at IBRA radio, on a program called “Vestea bună.” The network had 14 people. After he left, Clipa writes, 7 members were sentenced to prison.

Clipa scrie că Vladimir Caravan, cunoscut cu numele Iosif Warten, s-a născut la 7 aprilie 1933 în Hotin, în URSS. În anii 1960 rețeaua lui clandestină traducea, multiplica și răspîndea literatură creștină pe care regimul o interzicea. Scrie că rețeaua a fost susținută de Underground Evangelism din Statele Unite și de organizația al cărei nume îl scrie „Hilfe fur die martirer kirche”, în Germania, condusă de Richard Wurmbrand. Caravan a fost în 1968 la un seminar al organizației, în Polonia. Clipa scrie că a fugit în 1971, după ce a aflat de un dosar penal în care era condamnat la trei ani. S-a stabilit în Elveția și a lucrat mai mulți ani la radioul IBRA, la o emisiune numită „Vestea bună”. În rețea au fost 14 persoane. După plecarea lui, scrie Clipa, 7 membri au fost condamnați la închisoare.

Florentin Clipa, partea 5

From 1968 · arrested December 1972

Ioan Clipa — presbyter, Christians according to the Gospel, SuceavaIoan Clipa — prezbiter, creștini după Evanghelie, Suceava

Clipa writes that Ioan Clipa of Suceava, presbyter of the Christian church according to the Gospel in Suceava, joined a clandestine Bible route through the believer Vasile Răscol of Pătrăuți, who had worked with Vladimir Caravan. He began in 1968. With his wife, Teodora, he carried Bibles and New Testaments on visits to the USSR and to Poland, and he sent parcels by the chief of trains that passed through Suceava toward the USSR. Clipa writes that someone told the security organs, and that in December 1972 the Securitate arrested him and searched the house. Soon after, he lost his job. He remained under watch, under house arrest, with interrogations and beatings, and with long stays in hospital. Clipa writes that he died in November 1980.

Clipa scrie că Ioan Clipa din Suceava, prezbiter al Bisericii Creștine după Evanghelie din Suceava, a intrat într-o rețea de transport clandestin de Biblii prin credinciosul Vasile Răscol din Pătrăuți, care lucrase cu Vladimir Caravan. A început în 1968. Cu soția lui, Teodora, a dus Biblii și Nouă Testamente în vizite în URSS și în Polonia, și a trimis pachete prin șeful de tren de la cursele care treceau prin Suceava spre URSS. Clipa scrie că cineva a spus organelor de securitate, și că în decembrie 1972 Securitatea l-a arestat și i-a percheziționat casa. Nu mult după aceea și-a pierdut locul de muncă. A rămas sub urmărire, în arest la domiciliu, cu interogări și cu bătăi, și cu spitalizări lungi. Clipa scrie că a murit în noiembrie 1980.

Florentin Clipa, partea 6

Title 10 January 1981 · opening line 10 January 1980

The Rădăuți trial, in Clipa’s words — five namesProcesul de la Rădăuți, în cuvintele lui Clipa — cinci nume

Clipa writes that about 600 evangelical believers from six counties stood near the Rădăuți courthouse: Sibiu, Alba, Mureș, Bacău, Iași, and Suceava. The militia formed a barrier so that nobody would enter the courtroom. He writes, from believers still living, that many sang Christian hymns while they waited. The people sentenced, in his list, were Gheorghe Hofman, Michael Kloos, Paul Gross, Mathias Fakner, and Manfred Herbert, judged for clandestine transport of Bibles, illegal spreading of printed matter and magnetic tapes, and propaganda against the political system. He writes that each received a prison term, from three years down to one year and six months. He writes that, under pressure from Western organizations, after about a year all were released and emigrated, the Saxon brothers to Germany, and Gheorghe Hofman with his family to the United States in 1989, after more years. The Hofman Fund note on this part of the panel says the title reads 10 January 1981 and the opening line reads 10 January 1980, and that in the family file the sentence is 10 January 1981 and the appeal is 31 January 1981. The file row above keeps that sentence for Hofman. Clipa’s range is not split into a private term for each name.

Clipa scrie că în apropierea tribunalului din Rădăuți erau strînși aproximativ 600 de credincioși evanghelici din șase județe: Sibiu, Alba, Mureș, Bacău, Iași și Suceava. Miliția a făcut un zid viu, ca nimeni să nu intre în sală. Scrie, după credincioși încă în viață, că mulți au cîntat cîntări creștine cît au așteptat. Cei condamnați, în lista lui, erau Gheorghe Hofman, Michael Kloos, Paul Gross, Mathias Fakner și Manfred Herbert, judecați pentru transport clandestin de Biblii, pentru răspîndire ilegală de tipărituri și benzi magnetice și pentru propagandă împotriva sistemului politic. Scrie că fiecare a primit închisoare, de la trei ani pînă la un an și șase luni. Scrie că, sub presiunea unor organizații din Occident, după aproximativ un an toți au fost eliberați și au emigrat, frații sași în Germania, iar Gheorghe Hofman cu familia în Statele Unite în 1989, după mai mulți ani. Nota Hofman Fund de pe partea aceasta a panoului spune că titlul scrie 10 ianuarie 1981 și fraza de început scrie 10 ianuarie 1980, și că în dosarul familiei sentința este din 10 ianuarie 1981, iar recursul din 31 ianuarie 1981. Rîndul de dosar de mai sus ține sentința aceasta pentru Hofman. Intervalul lui Clipa nu se împarte aici într-un termen aparte pentru fiecare nume.

Florentin Clipa, partea 7

October 1978 – February 1980 · searches through 31 October 1980

Canalul 80, in Clipa’s words — Hofman and Vasile D. LăcătușCanalul 80, în cuvintele lui Clipa — Hofman și Vasile D. Lăcătuș

Clipa writes that Gheorghe Hofman of Rădăuți and Vasile D. Lăcătuș of Vicovu de Sus began this route. Lăcătuș worked on the site at Stânca Costești, on the border with the USSR. A believer from near Cernăuți was the hand on the other side. A truck stopped on a set day near the site. Michael Kloos, supported by other Saxons in Transylvania who received Bibles from the West, was an important member. Clipa dates the operation from October 1978 to February 1980. Every three months a transport carried between 7,000 and 10,000 books, mostly Bibles, plus songbooks and Christian literature. Over the whole stretch he writes more than 100,000 books. In February 1980, once the Securitate knew, the operation stopped. Lăcătuș, an excavator operator, hid in another part of the country until a way abroad was arranged. The route continued with Hofman until two Saxon believers were caught on a transport from Transylvania toward the northeast. Clipa writes that the searches ran through 31 October 1980: 21 house searches, and in them 2,719 Bibles, 2,135 brochures and magazines, 555 picture cards, 874 loose sheets, and 1,695 leaflets. The religious material, he writes, came from a depot in Karlsruhe, West Germany, of an interconfessional society for translating and spreading the Bible. The Securitate then arrested five members of the Christian church according to the Gospel: Paul Gross, Mathias Fakner, Michael Kloos, Manfred Herbert, and Gheorghe Hofman. Currency was also taken from them. The checkpoint count on the Hofman Fund map, 7 sacks and 576 Russian Bibles on the night of 18/19 October 1980, is a different figure. It stays on the file row.

Clipa scrie că Gheorghe Hofman din Rădăuți și Vasile D. Lăcătuș din Vicovu de Sus au pus bazele drumului acestuia. Lăcătuș lucra pe șantierul de la Stânca Costești, la granița cu URSS. Un credincios de lîngă Cernăuți era mîna de dincolo. Un camion oprea, într-o zi stabilită, lîngă șantier. Michael Kloos, susținut și de alți sași din Ardeal care primeau Biblii din Vest, a fost un membru important. Clipa datează operațiunea din octombrie 1978 pînă în februarie 1980. La trei luni se trimiteau între 7.000 și 10.000 de cărți, mai ales Biblii, plus cărți de cîntări și literatură creștină. Pe toată bucata scrie peste 100.000 de cărți. În februarie 1980, odată ce Securitatea aflase, operațiunea s-a oprit. Lăcătuș, excavatorist, s-a ascuns în altă parte a țării pînă cînd s-a aranjat plecarea în străinătate. Drumul a continuat cu Hofman pînă cînd doi credincioși sași au fost prinși la un transport dinspre Ardeal spre nord-est. Clipa scrie că cercetările au mers pînă la 31 octombrie 1980: 21 de percheziții în case, și în ele 2.719 Biblii, 2.135 de broșuri și reviste, 555 de ilustrate, 874 de foi volante și 1.695 de pliante. Materialele, scrie el, veneau dintr-un depozit din Karlsruhe, RFG, al unei societăți interconfesionale de traducere și răspîndire a Bibliei. Securitatea a arestat atunci cinci membri ai bisericii creștine după Evanghelie: Paul Gross, Mathias Fakner, Michael Kloos, Manfred Herbert și Gheorghe Hofman. De la ei a fost luată și valută. Numărătoarea de la filtru, de pe harta Hofman Fund, 7 saci și 576 de Biblii rusești în noaptea de 18/19 octombrie 1980, este o altă cifră. Ea rămîne pe rîndul de dosar.

Florentin Clipa, partea 8

Named by Clipa among the five · no separate term on his panel

Michael Kloos, Mathias Fakner, Manfred HerbertMichael Kloos, Mathias Fakner, Manfred Herbert

Clipa spells the names this way and places all three with Paul Gross and Gheorghe Hofman among the five arrested and sentenced. He does not give each man his own count of years. The four years and the pardon of 22 August 1981 stay on the Paul Gross row above, from the book cited there, and they are not copied onto these three names.

Clipa scrie numele așa și îi pune pe toți trei, cu Paul Gross și cu Gheorghe Hofman, între cei cinci arestați și condamnați. Nu dă fiecărui om numărul lui de ani. Cei patru ani și grațierea din 22 august 1981 rămîn pe rîndul lui Paul Gross, de mai sus, din cartea citată acolo, și nu se copiază pe aceste trei nume.

Florentin Clipa, părțile 7 și 8

1970 floods · arrests October 1980

Victor Răscol, Silvestru Tcaciuc, and PribeaguVictor Răscol, Silvestru Tcaciuc și Pribeagu

Clipa writes that Victor Răscol, son of Vasile Răscol of Pătrăuți, Suceava, distributed Bibles and Christian literature. In the 1970 floods, Germany and France sent aid that included clothes, food, Bibles, and religious literature. He was known in France, received such goods, was discovered, and was taken to court and threatened with prison. Clipa writes that he then tried to cross the border with 3 of his six children, that they were caught, sent to prison, and later released, and that the family emigrated to the United States. He writes two further believers in the clandestine transport: Silvestru Tcaciuc and, in the chapter title, Pribeagu Eusebie, in the paragraph Pribeagu Eusebiu, both of Dănila, Suceava county. Silvestru began in the 1970s. Eusebiu, a believing friend from the same village, joined him. They stored Bibles at home, usually at Silvestru’s, where he had made a hiding place, received them from believers in Transylvania, and sent them toward the USSR. Clipa writes that both were arrested in the October 1980 arrests, interrogated, and put in cells in the Securitate prison in Suceava. Both were beaten. From Silvestru’s testimony, as Clipa gives it, Eusebiu’s beatings were many and hard. They were released. Eusebiu gave up Romanian citizenship and, because he had a son in the United States, emigrated there with the rest of the family.

Clipa scrie că Victor Răscol, fiul lui Vasile Răscol din Pătrăuți, Suceava, a distribuit Biblii și literatură creștină. La inundațiile din 1970, Germania și Franța au trimis ajutoare în care erau haine, alimente, Biblii și literatură religioasă. Era cunoscut în Franța, a primit astfel de bunuri, a fost descoperit, dat în judecată și amenințat cu închisoarea. Clipa scrie că a încercat atunci să treacă granița cu 3 din cei șase copii ai lui, că au fost prinși, trimiși la închisoare și mai tîrziu eliberați, și că familia a emigrat în Statele Unite. Mai scrie doi credincioși în transportul clandestin: Silvestru Tcaciuc și, în titlul capitolului, Pribeagu Eusebie, în paragraf Pribeagu Eusebiu, amîndoi din Dănila, județul Suceava. Silvestru a început în anii 1970. Eusebiu, un prieten credincios din același sat, i s-a alăturat. Depozitau Biblii acasă, de obicei la Silvestru, unde își amenajase o ascunzătoare, le primeau de la credincioși din Ardeal și le trimiteau spre URSS. Clipa scrie că amîndoi au fost arestați la arestările din octombrie 1980, interogați și puși în celule în închisoarea Securității din Suceava. Amîndoi au fost bătuți. Din mărturia lui Silvestru, așa cum o dă Clipa, bătăile lui Eusebiu au fost multe și grele. Au fost eliberați. Eusebiu a renunțat la cetățenia română și, pentru că avea un fiu în Statele Unite, a emigrat acolo cu restul familiei.

Florentin Clipa, partea 9

First transport 1978 · discovered June 1981, Moldova Nouă

Canalul 81 — Klaus Wagner, Firu Virgil, and the bargeCanalul 81 — Klaus Wagner, Firu Virgil și șlepul

Clipa writes that the next operation carried Bibles in secret by barge on the Danube. Klaus Wagner of Sighișoara led the network, helped by Costel Georgescu, Silviu Cioată, Mircea Cioată, Ioan Toader, Petru Furnea, Horst Feder, Johann Holzmann, Ioan Răceală, and the sisters Maria and Fidia Delapeta. The helmsman, Firu Virgil, sailed from Romania to Regensburg, in West Germany, and back. In Regensburg he met two emissaries of the organization Jesus to the Communist World, agreed to carry Bibles and Christian literature, made a first, smaller transport in 1978, and then four large ones. Clipa writes that they met at night in the port, brought the literature ashore by boat, loaded vans, and sent them through the country. In June 1981, in the port of Moldova Nouă, Christian books were found floating beside the barge. The helmsman and the other members were arrested, and a large part of them were sentenced to prison. Clipa writes that Firu Virgil stayed in Securitate custody, was imprisoned, and suffered severe beatings which caused his death. The quantity Clipa records for Firu Virgil’s barge is: large Bibles 1,862, small Bibles 1,478, Umpleți vidul 340, Panorama Biblică 860, Cântările Domnului 8,232, Biblia povestită copiilor 122, Christian books in Hungarian 306, Sfaturi biblice pentru tineri căsătoriți 31.

Clipa scrie că operațiunea următoare a dus Biblii în clandestinitate, cu un șlep pe Dunăre. Klaus Wagner din Sighișoara a condus rețeaua, ajutat de Costel Georgescu, Silviu Cioată, Mircea Cioată, Ioan Toader, Petru Furnea, Horst Feder, Johann Holzmann, Ioan Răceală și surorile Maria și Fidia Delapeta. Cîrmaciul, Firu Virgil, făcea curse din România la Regensburg, în RFG, și înapoi. La Regensburg a întîlnit doi emisari ai organizației Isus pentru lumea comunistă, a primit să care Biblii și literatură creștină, a făcut un prim transport, mai mic, în 1978, și apoi patru transporturi mari. Clipa scrie că se întîlneau noaptea în port, aduceau literatura la mal cu bărcile, o încărcau în microbuze și o trimiteau în țară. În iunie 1981, în portul Moldova Nouă, s-au găsit cărți creștine plutind lîngă șlep. Cîrmaciul și ceilalți membri au fost arestați, și o mare parte din ei au fost condamnați la închisoare. Clipa scrie că Firu Virgil a rămas în arestul Securității, a stat în închisoare și a suferit bătăi grele care i-au pricinuit moartea. Cantitatea pe care Clipa o înregistrează pentru șlepul lui Firu Virgil este: Biblii mari 1.862, Biblii mici 1.478, Umpleți vidul 340, Panorama Biblică 860, Cântările Domnului 8.232, Biblia povestită copiilor 122, cărți creștine în maghiară 306, Sfaturi biblice pentru tineri căsătoriți 31.

Florentin Clipa, partea 10

About 50 Bibles in 1967–1968 · a 1985 transport

Tudorică Sfatcu and the first Baptist church in IașiTudorică Sfatcu și biserica baptistă nr. 1 din Iași

Clipa prints the testimony of Tudorică (Teodor) Sfatcu about his family and other believers in Baptist church no. 1 in Iași. In that testimony, his father Neculai Sfatcu accepted the first Bibles, about 50, from the missionary Ulf Oldenburg in 1967–1968, and later transports were large. From the 1980s, missions used big commercial trucks and brought thousands of Bibles. Named with him in receiving them are his sister Genoveva, his brother Costică Sfatcu, and, from the church, Silvia Tărniceriu, Elena Boghian, Gicu Cotlet, and Emil Căileanu. He says he was followed through neighbors, colleagues, and even some brothers he calls informers, and that he was often interrogated, threatened, and fined. In 1985, while moving a large transport from their pastor Iosif Morcan to the church, he, his wife, and his brother Costică, who was driving, were stopped by the militia. The testimony says Costică received 7 years and 6 months on a charge the Securitate fabricated, and was released after a year. The words of that testimony are Sfatcu’s, as Clipa prints them. The informers are not given names.

Clipa tipărește mărturia lui Tudorică (Teodor) Sfatcu despre familia lui și despre alți credincioși din biserica baptistă nr. 1 din Iași. În mărturia aceea, tatăl său Neculai Sfatcu a primit primele Biblii, cam 50, de la misionarul Ulf Oldenburg în 1967–1968, iar transporturile de mai tîrziu au fost mari. Din anii 1980, misiunile foloseau camioane comerciale mari și aduceau mii de Biblii. Numiți cu el la primire sînt sora lui Genoveva, fratele lui Costică Sfatcu și, din biserică, Silvia Tărniceriu, Elena Boghian, Gicu Cotlet și Emil Căileanu. Spune că era urmărit prin vecini, prin colegi și chiar prin unii frați pe care îi numește informatori, și că a fost de multe ori interogat, amenințat și amendat. În 1985, pe cînd mutau un transport mare de la pastorul lor Iosif Morcan la biserică, el, soția lui și fratele lui Costică, care conducea, au fost opriți de miliție. Mărturia spune că Costică a primit 7 ani și 6 luni, pe o acuzație fabricată de Securitate, și a fost eliberat după un an. Cuvintele mărturiei sînt ale lui Sfatcu, așa cum le tipărește Clipa. Informatorii nu au nume.

Florentin Clipa, partea 11

1972–1974

Mihai Condrea, Aurel Zlatan, Filip Tăbăcaru — IașiMihai Condrea, Aurel Zlatan, Filip Tăbăcaru — Iași

Clipa writes of another route in Iași, among Christians according to the Gospel. Mihai Condrea, a locomotive mechanic, carried Bibles from Iași to Ungheni, then in the Soviet Union, twice a week on his regular run, from 1972 to 1974. Costică Sbângu, assistant locomotive mechanic, helped him. Clipa’s total for that stretch is about 8,000 Bibles. Condrea was caught with 4 Bibles on him, investigated, tried, and given one year in prison, suspended, after a Christian organization pressed the authorities. Aurel Zlatan and Filip Tăbăcaru worked in the same activity. The spellings are Clipa’s.

Clipa scrie despre un alt drum în Iași, între creștini după Evanghelie. Mihai Condrea, mecanic de locomotivă, a dus Biblii din Iași la Ungheni, atunci în Uniunea Sovietică, de două ori pe săptămînă, pe cursa lui obișnuită, din 1972 pînă în 1974. Costică Sbângu, ajutor de mecanic de locomotivă, l-a ajutat. Totalul lui Clipa pentru bucata aceea este cam 8.000 de Biblii. Condrea a fost prins cu 4 Biblii asupra lui, anchetat, judecat și a primit un an de închisoare cu suspendare, după ce o organizație creștină a făcut presiuni către autorități. Aurel Zlatan și Filip Tăbăcaru au lucrat în aceeași activitate. Grafiile sînt ale lui Clipa.

Florentin Clipa, partea 12

The later 1980s

Constantin Ioan, Dumitru Jugaru, Neculai BârsanConstantin Ioan, Dumitru Jugaru, Neculai Bârsan

Clipa writes that in the later 1980s believers in Botoșani and Suceava counties kept carrying Bibles in secret. Constantin Ioan of Vlădeni, Botoșani, had an ARO car and was asked to carry Bibles from Negreni, Botoșani, to Chilișeni, Suceava county. The Bibles were picked up first from Leonte Haralambie and then from Gheorghe Scripcariu, both of Negreni, and hidden in beehives. The first run passed. On the second, a close check found them. Constantin Ioan and Dumitru Jugaru were taken to the militia, interrogated for three days, and released. The car was confiscated by the security organs and not returned. Neculai Bârsan of Chilișeni, who moved in a wheelchair, often took the train to Transylvania and came back with bags of Bibles, asking for help in the stations from railway staff and from the militiamen on duty.

Clipa scrie că în a doua parte a anilor 1980 credincioși din județele Botoșani și Suceava au continuat transportul clandestin de Biblii. Constantin Ioan din Vlădeni, Botoșani, avea un ARO și a fost rugat să ducă Biblii din Negreni, Botoșani, la Chilișeni, județul Suceava. Bibliile au fost luate întîi de la Leonte Haralambie și apoi de la Gheorghe Scripcariu, amîndoi din Negreni, și ascunse în stupi. Prima cursă a trecut. La a doua, un control atent i-a găsit. Constantin Ioan și Dumitru Jugaru au fost duși la miliție, interogați trei zile și eliberați. Mașina a fost confiscată de organele de securitate și nu a fost înapoiată. Neculai Bârsan din Chilișeni, care se deplasa în cărucior, pleca adesea cu trenul spre Ardeal și se întorcea cu genți de Biblii, cerînd ajutor în gări de la personalul CFR și de la milițienii de serviciu.

Florentin Clipa, partea 13

May 1979 · the port, September 1979 – 1982

The port of Constanța — Jean Chiforeanu’s accountPortul Constanța — relatarea lui Jean Chiforeanu

Clipa prints Jean Chiforeanu’s account. After release from the Danube–Black Sea canal site in May 1979, he started in September 1979 as a docker in the port of Constanța, berth 14. Believers in Constanța, David Butuc, Constantin Manu, Paul Nicola, and others, told him that with the commercial cargo there also passed suitcases of Bibles, New Testaments, and Billy Graham brochures. From 1979 to 1982, when the shifts from the ship to the port gate were covered by believers, thousands and tens of thousands of Bibles, New Testaments, and brochures left by road and were unloaded in the yards of Christians in the km 4–5 quarter, in the south of Constanța. His account says that 85 percent of the Bibles that entered the country in the communist period came by water, through Constanța, Tulcea, and Galați, and through the Danube ports Orșova, Moldova Nouă, and Drobeta-Turnu Severin, from Regensburg, Germany, by way of Yugoslavia. That percentage is his. Clipa’s own map marks road in green, train in black, and water in blue. A dot without a chapter stays a dot.

Clipa tipărește relatarea lui Jean Chiforeanu. După eliberarea din șantierul Dunăre–Marea Neagră, în mai 1979, a început în septembrie 1979 ca hamal în portul Constanța, dana 14. Credincioși din Constanța, David Butuc, Constantin Manu, Paul Nicola și alții, i-au spus că odată cu marfa comercială treceau și valize cu Biblii, Nouă Testamente și broșurile lui Billy Graham. Din 1979 pînă în 1982, cînd turele de la vapor pînă la poarta portului erau acoperite de credincioși, mii și zeci de mii de Biblii, Nouă Testamente și broșuri au ieșit pe șosea și au fost descărcate în curțile creștinilor din cartierul km 4–5, în sudul Constanței. Relatarea lui spune că 85 la sută din Bibliile intrate în țară în perioada comunistă au intrat pe apă, prin Constanța, Tulcea și Galați, și prin porturile dunărene Orșova, Moldova Nouă și Drobeta-Turnu Severin, din Regensburg, Germania, prin Iugoslavia. Procentul este al lui. Harta lui Clipa marchează drumul cu verde, trenul cu negru și apa cu albastru. Un punct fără capitol rămîne un punct.

Florentin Clipa, partea 14 · harta lui

Presidency from 1950 · churches in the 1970s and 1980s

The Pentecostal Cult — recognition, and churches closedCultul Penticostal — recunoaștere, și biserici închise

Bălăban writes that, from the state’s recognition of the cult, it was led by Gheorghe Bradin (1950–1962) and then by Pavel Bochian (1962–1990). In 1950 he counts about 30,000 Pentecostal believers. In the 1970s and 1980s, as the number grew, permits for churches came harder. He names churches demolished at Câmpia Turzii, at Bistrița, and on Crângași Street in Bucharest. The pastor of the Bucharest church at that time was Pavel Bochian, then president of the cult. The reason given was the urban “systematization” projects. For 1989 he counts more than 250,000 believers in about 1,100 churches, of which only 800 had a permit and 300 were clandestine. Those figures are his.

Bălăban scrie că, de la recunoașterea cultului de către stat, l-au condus Gheorghe Bradin (1950–1962) și apoi Pavel Bochian (1962–1990). În 1950 numără cam 30.000 de credincioși penticostali. În anii 1970 și 1980, pe măsură ce numărul creștea, autorizațiile pentru biserici se primeau mai greu. Numește biserici demolate la Câmpia Turzii, la Bistrița și pe strada Crângași din București. Pastorul bisericii din București, în vremea aceea, era Pavel Bochian, atunci președinte al cultului. Motivul invocat ținea de proiectele de „sistematizare” a orașelor. Pentru 1989 numără peste 250.000 de credincioși, în cam 1.100 de biserici, din care numai 800 aveau autorizație, iar 300 erau clandestine. Cifrele sînt ale lui.

Ciprian Bălăban, „Penticostal”, 2016

1948

Ioan JiloveanuIoan Jiloveanu

Bălăban writes that Ioan Jiloveanu died in 1948 after a beating from Securitate agents.

Bălăban scrie că Ioan Jiloveanu a decedat în 1948, în urma unei bătăi primite de la agenții Securității.

Ciprian Bălăban, „Penticostal”, 2016

1959 · six years

Pavel Ciuci — PicleuPavel Ciuci — Picleu

Bălăban writes that in 1959 Pavel Ciuci of Picleu, known among believers for the gifts that showed through him, was sentenced to six years in prison for his work as a dissident Pentecostal.

Bălăban scrie că în 1959 Pavel Ciuci din Picleu, cunoscut între credincioși pentru harismele care se arătau prin el, a fost condamnat la șase ani de închisoare, pentru activitatea lui de penticostal disident.

Ciprian Bălăban, „Penticostal”, 2016

End of 1961 · five years

Eugen BodorEugen Bodor

Bălăban writes that at the end of 1961 Eugen Bodor was sentenced to five years of correctional imprisonment, three years of correctional interdiction, and total confiscation of his property. He had written Studiu biblic despre darurile Duhului Sfânt and copied it in ten copies.

Bălăban scrie că la finele anului 1961 Eugen Bodor a fost condamnat la cinci ani de închisoare corecțională, trei ani de interdicție corecțională și confiscarea totală a averii. Redactase scrierea Studiu biblic despre darurile Duhului Sfânt și o multiplicase în zece exemplare.

Ciprian Bălăban, „Penticostal”, 2016

1963 · four years and three years

Constantin Caraman and Vasile GașparConstantin Caraman și Vasile Gașpar

Bălăban writes that in 1963 Constantin Caraman and Vasile Gașpar were sentenced to four years and three years, and their property was confiscated. They had been caught at a clandestine meeting in the home of Nicolae Tudorache. He also names Caraman, Vasile Șandor, Vasile Gașpar, and Ioan Mihalaș among the organizers of semiclandestine Pentecostal work, and writes that in 1964 they were instructed for that work by the Lutheran pastor Richard Wurmbrand.

Bălăban scrie că în 1963 Constantin Caraman și Vasile Gașpar au fost condamnați la patru ani, respectiv trei ani, și li s-a confiscat averea. Fuseseră surprinși la o adunare clandestină în locuința lui Nicolae Tudorache. Îi mai numește pe Caraman, pe Vasile Șandor, pe Vasile Gașpar și pe Ioan Mihalaș între organizatorii lucrării penticostale de semiclandestinitate, și scrie că în 1964 au fost instruiți pentru lucrarea aceasta de pastorul luteran Richard Wurmbrand.

Ciprian Bălăban, „Penticostal”, 2016

23 October 1971 – 24 February 1972

Caraman, Tarnavschi, Victor Răscol, Cornel MihaiCaraman, Tarnavschi, Victor Răscol, Cornel Mihai

Bălăban writes that Constantin Caraman, Constantin Tarnavschi, Victor Răscol, and Cornel Mihai were held and investigated for four months, from 23 October 1971 to 24 February 1972. The cause he gives is a clandestine Bible study at Bușteni in the summer of 1970, and the clandestine traffic in Christian literature. Clipa’s row above is Victor Răscol of Pătrăuți. This log does not make the two the same man.

Bălăban scrie că Constantin Caraman, Constantin Tarnavschi, Victor Răscol și Cornel Mihai au fost reținuți și anchetați patru luni, de la 23 octombrie 1971 pînă la 24 februarie 1972. Cauza pe care o dă este un studiu biblic clandestin la Bușteni, în vara anului 1970, și traficul clandestin de literatură creștină. Rîndul lui Clipa, de mai sus, este Victor Răscol din Pătrăuți. Registrul acesta nu face din cei doi același om.

Ciprian Bălăban, „Penticostal”, 2016

Summer 1974 · two years

Vasile RăscolVasile Răscol

Bălăban writes that Vasile Răscol was arrested in the summer of 1974, found while moving a clandestine load of Bibles in his own car. He was sentenced to two years, and the car was confiscated. Clipa’s row above names Vasile Răscol of Pătrăuți. This log does not make the two the same man.

Bălăban scrie că Vasile Răscol a fost arestat în vara anului 1974, găsit în timp ce făcea, cu autoturismul lui, un transport clandestin de Biblii. A fost condamnat la doi ani de închisoare, iar autoturismul a fost confiscat. Rîndul lui Clipa, de mai sus, îl numește pe Vasile Răscol din Pătrăuți. Registrul acesta nu face din cei doi același om.

Ciprian Bălăban, „Penticostal”, 2016

1972 · eight years

Iacob Alecu — Sibiu, musicianIacob Alecu — Sibiu, muzician

Bălăban writes that Iacob Alecu of Sibiu, a musician and a composer of Christian music, was sentenced in 1972 to eight years in prison after his protests against the lack of freedom in Romania.

Bălăban scrie că Iacob Alecu din Sibiu, muzician și compozitor de muzică creștină, a fost condamnat în 1972 la opt ani de închisoare, în urma protestelor lui împotriva lipsei de libertate din România.

Ciprian Bălăban, „Penticostal”, 2016

Held 3 April 1977 · released soon after

The six signers of the neo-Protestant protestCei șase semnatari ai protestului neoprotestant

Bălăban writes that on 3 April 1977 Constantin Caraman was held again, together with the Baptists Iosif Țon, Pavel Nicolescu, Radu Dumitrescu, and Aurelian Popescu, and with Silviu Cioată, a Christian according to the Gospel. They had signed the protest titled Cultele neoprotestante și drepturile omului în România. Under pressure from the West, the six signers were released soon after. Clipa’s Canalul 81 row also names a Silviu Cioată. This log does not make the two the same man.

Bălăban scrie că la 3 aprilie 1977 Constantin Caraman a fost reținut din nou, împreună cu baptiștii Iosif Țon, Pavel Nicolescu, Radu Dumitrescu și Aurelian Popescu, și cu Silviu Cioată, creștin după Evanghelie. Semnaseră protestul intitulat Cultele neoprotestante și drepturile omului în România. Sub presiunea Occidentului, cei șase semnatari au fost eliberați la scurt timp. Rîndul lui Clipa despre Canalul 81 numește și el un Silviu Cioată. Registrul acesta nu face din cei doi același om.

Ciprian Bălăban, „Penticostal”, 2016

Sentenced 6 November 1978 · six months each

Viorel Lăcătuș, Ioan Samu, Francisc Paris — MediașViorel Lăcătuș, Ioan Samu, Francisc Paris — Mediaș

Bălăban writes that Viorel Lăcătuș, Ioan Samu, and Francisc Paris, of Mediaș, were sentenced on 6 November 1978 to six months in prison each, because they had taken part in religious services in the Pentecostal communities of Lugoj and Timișoara. This Viorel Lăcătuș is not the Vasile D. Lăcătuș of Vicovu de Sus in Clipa’s Canalul 80 row.

Bălăban scrie că Viorel Lăcătuș, Ioan Samu și Francisc Paris, din Mediaș, au fost condamnați la 6 noiembrie 1978 la cîte șase luni de închisoare, pentru că au participat la servicii religioase în comunitățile penticostale din Lugoj și din Timișoara. Acest Viorel Lăcătuș nu este Vasile D. Lăcătuș din Vicovu de Sus, din rîndul lui Clipa despre Canalul 80.

Ciprian Bălăban, „Penticostal”, 2016

1981 · five years

Ioan Toader — PloieștiIoan Toader — Ploiești

Bălăban writes that Ioan Toader of Ploiești was sentenced in 1981 to five years of detention for distributing Bibles and Christian literature in secret. Clipa’s Canalul 81 row also names an Ioan Toader. This log does not make the two the same man.

Bălăban scrie că Ioan Toader din Ploiești a fost condamnat în 1981 la cinci ani de detenție, pentru că a distribuit în clandestinitate Biblii și literatură creștină. Rîndul lui Clipa despre Canalul 81 numește și el un Ioan Toader. Registrul acesta nu face din cei doi același om.

Ciprian Bălăban, „Penticostal”, 2016